O colecție impresionantă de mai bine de 2.000 de linii consangvinizate se află în momentul de față depozitată în băncile de semințe ale României. Aceasta reprezintă o „comoară ascunsă” care merită investigată. Unicitatea ei constă în istoria îndelungată de ameliorare și selecție care i-a dăltuit substratul genetic încă din sec al XIV-lea, când turcii au introdus porumbul în România. Finanțarea atrasă până în prezent ne-a permis să dezvăluim bogăția alelică a acestei colecții. Așa cum arătăm în articolul nostru (Suteu et al., 2013, PLoS One), datorită bogăției alelice, liniile consangvinizate care au fost investigate reprezintă o adiție importantă la fondul de gene în scădere continuă cu care se confruntă programele de ameliorare. Prin prezenta propunere de proiect urmărim să investigăm potențialul pe care îl au 1.200 de linii de porumb, înțelegând substratul lor genetic prin folosirea tehnicilor de ultimă oră din biologia moleculară: Genotyping-by-Sequencing (RAD-seq) și fluxuri complexe de analiză bioinformatică. Adăugarea acestor 1.200 de linii eforturilor noastre de genotipare va da un imbold puternic capacității de predicție în ameliorarea genetică a acestei plante de cultură. Pe cale de consecință, vom fi în măsură să sfătuim amelioratorii în eforturile lor de a produce hibrizi superiori, mai adaptați nevoilor curente ale societății. Acest lucru ar putea avea implicații importante în economia românească, având în vedere că țara se clasează mult sub media UE pentru procuția medie la hectar (patru tone vs. șase tone).