Factorii istorici și ecologici influențează în egală măsură distribuția speciilor în toate mediile de viață. Ultimele evenimente majore din istoria Terrei, glaciațiunile pleistocene, au modelat arealul actual al speciilor, determinând procese evolutive precum speciația sau extincția. Amprenta cea mai pregnantă a acestor evenimente biogeografice si evolutive o poartă speciile endemice, entități biologice caracterizate printr-o distribuție limitată la una sau câteva unități geografice. Prin analiza distribuției speciilor endemice, utilizând unelte statistice de ultimă generație, putem obține informații valoroase asupra acestor procese modelatoare. Studiul propus de noi urmărește lămurirea a trei aspecte importante ce afectează pattern-urile de endemism din cadrul unui important lanț muntos al Sistemului Alpin European: Carpații Sud-Estici. Prima abordare privește investigarea dinamicii arealului taxonilor endemici în perioada postglaciară, prin intermediul ansamblelor de modele de distribuție potențială, utilizând pachetul statistic BIOMOD și date paleoclimatice. A doua abordare urmărește optimizarea structurii spațiale a rețelei de arii protejate din Carpații Sud-Estici folosind modelele de distribuție potențială a taxonilor endemici. Principalele criterii folosite în prioritizarea strategiilor de conservare vor fi conectivitatea ariilor și influența schimbărilor climatice asupra distribuției speciilor. În final, a treia abordare privește utilizarea metodelor de biogeografie cantitativă aplicate datelor de distribuție ale taxonilor endemici pentru a investiga biogeografia Carpaților Sud-Estici.