Porumbul este una din cele mai importante plante de cultură din lume, servind ca principala sursă de hrană în multe țări de pe glob. Conform estimărilor FAO, producția de porumb a atins 817 milioane tone anul trecut, în timp ce producțiile de orez și grâu atingeau 678, respectiv 682 milioane tone. Această productivitate mare poate fi explicată prin folosirea la scară largă a hibrizilor, în întreaga lume. Trăsăturile superioare li se datorează fenomenului heterosis, intuit încă de Darwin, și care e folosit de amelioratori în eforturile lor continue de a îmbunătății plantele de cultură. Hibrizii au înlocuit încet varietățile locale și liniile consangvinizate existente în germoplasma unei țări. Dar acestea din urmă constituie o resursă igenetică nestimabilă, ce poate fi folosită în crearea de noi hibrizi. Modalitățile de evaluare a diversității genetice la ora actuală variază, dar cele mai folosite sunt cele provenite din câmpul biologiei moleculare. În timp ce studii folosind izoenzime sau markeri RFLP sunt de domeniul trecutului, au meritul de a fi deschis calea spre “marker-assisted breeding”. Cu aportul tehnologiilor noi, ca de exemplu secvențarea în masă și analiza microarray, se capătă o nouă perspectivă. În acest context, ne propunem folosirea de markeri SSR și SNP pentru evaluarea diversității genetice existente la nivelul liniilor consangvinizate de porumb din țară, definirea grupurilor heterotice pentru acestea și apoi folosirea datelor astfel obținute în alcătuirea unei scheme de încrucișări din care să rezulte noi hibrizi, cu trăsături superioare și productivitate crescută. Vom analiza efectul heterosis în acești hibrizi noi la trei niveluri: molecular, biochimi și morfologic. Pe lângă rezultatele aplicabile imediat ale cercetărilor noastre, datele generate au potențial în înțelegerea mecanismelor care stau la baza fenomenului heterosis la plante.